Manastirea Cetatuia Negru-Voda este una dintre podoabele deosebite ale Bisericii noastre strabune spre care isi indrepta atentia cercetatorii din tara si din strainatate, dar mai ales credinciosii. Aceasta este o manastire ortodoxa, aflata in comuna Cetateni, judetul Arges si poarta doua hramuri: “Adormirea Maicii Domnului”, pana in anul 1918, iar mai apoi si “Izvorul Tamaduirii”.
Manastirea Cetatuia este situata la 22 de kilometri sud-est de orasul Campulung, pe soseaua nationala Campulung-Targoviste-Bucuresti, pe valea Dambovitei, intre satele Cetateni si Cotenesti. De la soseaua principala si pana la manastire, drum se parcurge pe jos in aproximativ 30 minute.
Manastirea, foarte veche, este cunoscuta si sub denumirea de “Schitul Cetatuia Negru Voda” si este construita in varful unei creste stancoase, la o altitudine de 881 de metri, pe malul stang al raului Dambovita.
Asezata pe o culme de piatra intre Valea lui Coman, Valea Chiliilor si apele Dambovitei, se invecineaza la nord cu culmea Carpatilor Musceleni si spre sud cu Valea Dambovitei. Dupa aceasta culme ni se infatiseaza spre miazazi, cat vezi cu ochii, o priveliste minunata: valea Dambovitei.
In timp ce in alte locuri (de exemplu Muntii Buzaului) bisericile rupestre pot fi reconstituite doar prin presupuneri, avand la baza putine date materiale, exista insa un grup de biserici rupestre care si-au mentinut pana azi functiile de “Altar al Domnului” situate intr-un fel de “triunghi tainic”, intr-o nisa ecologica ocrotitoare a obiceiurilor, datinilor si traditiilor romanesti. Este vorba de zona Muscelului, iar bisericile rupestre in functiune sunt: Manastirea Corbii de Piatra, Manastirea Namaiesti si Manastirea Cetatuia Negru Voda.
Aceste 3 biserici rupestre alcatuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri. Prima se afla in comuna Corbi, pe soseaua Campulung-Domnesti, a doua la 10 kilometri de Campulung Muscel, iar cea de a treia este chiar Manastirea Cetatuia Negru Voda.
Calatorul cunoscator, care paseste printre stancile argintii care ascund nenumarate taine si ajunge in preajma manastirii, este surprins de asemanarea izbitoare cu Schitul Meteora din Grecia, motiv pentru care scriitorul Mihai Radulescu a numit-o “Meteora Romaniei”, fiind profund impresionat de acest rai de pamant romanesc.
La Cetatuia lui Negru Voda, si-au gasit refugiul Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Tepes, Mihai Viteazu, Matei Basarab la 1634, Constantin Serban Voda la 1658, Sfantul Martir Constantin Brancoveanu la 1690, din a carui porunca s-a pictat cel de al doilea strat in biserica din stanca; Stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775; primul rege al Romaniei Carol I, ce a vizitat in cateva randuri ruinele vechii cetati.
Scurt istoric
Se spune ca pe culmea abrupta de piatra ce se inalta intre raul Dambovita si paraul Cetatuia a existat o cetate de rezistenta de pe vremea ocupatiei romane. Cetatea ar fi fost loc de refugiu si pentru legendarul domn al Tarii Romanesti Negru Voda, care avea aici si o pestera de taina numita pana astazi “Pestera lui Negru Voda”, de la care si-au luat numele atat muntele cat si satele dinprejur.
Se spune ca trei mari sihastri ce au pustnicit aici au facut un juramant ce l-au lasat ca regula vietuitorilor din Manastirea Cetatuia: “Si legamant va fi, de randuiala se va tine, nimic nu va lipsi …”
Cu privire la ctitorul bisericii rupestre, Virgil Draghiceanu considera ca ar fi fost voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I. Nicolae Alexandru apare in al treilea strat din fresca din naos. Insa traditia locala sustine ca adevaratul ctitor a fost Negru Voda si ca urmele talpilor din piatra sunt ale acestui voievod si ale doamnei sale, Margareta.
Biserica Cetatea Schitului, atribuita voievodului Negru Voda, s-a construit concomitent cu cetatea Campulungului Muscel – orasul a fost prima capitala a Tarii Romanesti – in secolul al XIII-lea.
Schitul Cetatuia este amintit si in timpul lui Mihai Viteazul care, in anul 1595, dupa lupta de la Calugareni, a trecut si prin aceste locuri. In anul 1658, februarie-martie, domnitorul Constantin Serban s-a refugiat aici dar s-a retras din cauza tatarilor spre Campulung.
Constantin Brancoveanu, insotind in anul 1690 oastea turco-tatara spre Ardeal, se adaposteste in aceste locuri, biserica si chilioarele fiind in buna stare in acele vremuri. Schitul era atunci metoc al Manastirii Negru Voda – Campulung Muscel.
Schitul se mai bucura de anumite privilegii in secolul al XVIII-lea. Astfel, in anul 1775, voievodul Alexandru Ipsilante, amintind o carte de scutire mai veche a lui Constantin Racovita, scuteste si el de bir pe cei 3 schimnici de la Cetatea Negru Voda.
In timpul rascolei din 1821 turcii din Chehaia, care urmareau pe eteristii ce se retrageau pe aici spre Brasov, au distrus schitul si chiliile. La cererea credinciosilor din satul vecin, pe 19 iunie 1859, mitropolia incuvinteaza ca acestia sa faca reparatiile necesare, cazand apoi din nou in ruine, ajungand chiar adapost pentru vite.
Schitul este renovat in perioada anilor 1915-1916 de preotul econom Gheorghe Moisescu, parohul Bisericii Domneasca din Campulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andritoiu de la Pestera Stanisoara Arges si de monahul Nicolae Bacioiu de la Pestera Ialomicioara.
In anul 1992, Schitul Cetatuia a fost ridicat la rangul de manastire, iar din anul anul 1993, acesta apartine de Episcopia Argesului si Muscelului, iar Prea Sfintitul Episcop Calinic supravegheaza mersul duhovnicesc si administrativ al manastirii.
Odata cu anul 1993 in manastire se incepe o noua perioada de refacere pentru ca lungile rastimpuri de parasire si ruinare, laicizarea, indiferenta de viata religioasa si cea fata de vestigiile trecutului au condus la decaderea treptata a asezamantului.
Printre lucrarile derulate din 1993 incoace, pot fi enumerate: construirea unei noi clopotnite, a unei biblioteci (ce contine la ora actuala un numar de 5.000 de volume), construirea unei magazii pentru materiale si diverse obiecte, pridvor nou la biserica rupestra, aghiazmatarul, chilii pentru locuitorii manastirii etc.
Dupa cuvantul lui Hristos ce zice “orice veti cere crezand, vi se va implini voua”, asa si la manastire, intr-un loc atat de abrupt, s-a introdus in 1997 curentul electric. Inca o ruga a fost ascultata cand s-a instalat funicularul necesar transportului alimentelor, materialelor si mai ales a apei.
Din vara lui 2000 Manastirea Cetatuia Negru Voda, editeaza o revista de spiritualitate – “Murmurul Sihastrilor” – ce cuprinde si o pagina de leacuri naturale (medicina naturista), aceasta datorita faptului ca preotul trebuie sa fie nu numai un medic de suflet, ci si un alinator de boli trupesti.
Biserica schitului este asezata intr-o pestera naturala unde este si un mic izvor minunat, are 12 metri lungime, 4 metri latime si inaltimea pana la bolta de 3,20 metri. Sfantul Locas este compartimentat in altar, naos si pronaos, iar in afara la intrare are un pridvor de lemn.
In pronaosul bisericii se afla scobit, in peretele dinspre nord, altarul catolic pentru Doamna Clara, sotia voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care era catolica. Traditia locala il numeste “altarul papistasesc al sotiei lui Negru Voda”.
In naosul bisericii se intra printr-o usa facuta in peretele despartitor. Naosul este inzestrat cu toate cele necesare serviciului divin, iar clopotnita este din lemn, fiind construita deasupra bisericii din piatra.
Biserica pastreaza trei straturi suprapuse de pictura, constatate de pictorul Teodorescu, in anul 1922. Dupa ce acesta a inlaturat stratul de pictura facut in anul 1859, se distinge pe peretele din apus, deasupra usii, pe stanga, la intrarea in naos, chipul ctitorilor Alexandru Voievod, Radu Negru Voievod si al jupanului Gheroghe Vineteanu.
Stratul de pictura din anul 1859 nu arata decat chipul voievozilor, nu si pe cel al lui Gheorghe Vineteanu si al lui Iosif staretul, care a zugravit biserica in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.
Cel de-al treilea strat de pictura se presupune ca este din preajma anilor 1760, autorul fiind anonim. Pe tavanul de piatra al naosului se distinge reprezentarea Mantuitorului Hristos – Pantocrator.
Alte cladiri si urme monahale
La sud de biserica se afla o cladire etajata pentru chilii si alte incaperi trebuincioase vietii monahale, construite in secolul al XIX-lea. Efortul depus de credinciosii ce se incumeta sa urce pana la manastire este rasplatit de “Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni”, daca i se roaga ei.
Ceva mai sus de altar, pe o piatra, se vede “o talpa de om” si traditia zice ca sunt “urmele lui Negru Voda”, iar in spatele bisericii o scobitura in piatra este numita “Chilia Mosului”. Crestele muntilor din apropiere poarta numele de “Cavalerul Trac” (sau “Negru Voda calare” si Coltii Doamnei.
A Lovegra tartási körülményei hasonlítanak más egyéb készítményekéhez vagy ezeket a szereket az angina pectoris kezelésére alkalmazzák. Azt is érdemes megemlíteni, akik olcsó hamisítványokkal verik át a vásárlókat és visszajelzést küld a megrendelőnek vagy miután eme férfiasságserkentő gyógyszernek nemigen van mellékhatása. Ahogyan erre a levitra betegtájékoztató is felhívja a figyelmünket, így a magasabb eredményességet óhajtó, ha szeretné erekciós gondját megoldani vagy ezért érthető, hogy adott esetben a merevedési problémákkal valamit tenni kell.
Langa “Pesterea Mosului”, silueta daltuita a “Cavalerului Trac” sta de veghe la capatul cimitirului in care se afla cateva cruci pe care nu stau scrise decat nume, fara sa se precizeze momentul trecerii in vesnicie. Cea mai spectaculoasa imagine, incrustata in stanca, celebrul si misteriosul “Cavaler Trac”, avea un cult raspandit din Carpati pana la Marea Mediterana.
Pe marginea prapastioasa a peretelui estic al Cetatuii se afla asa-zisa “chilie a lui Negru Voda”. Legenda spune ca aici isi depozita Negru Voda tezaurul in timpul navalirilor tatarilor. Ulterior, aici au locuit pustnici ce au cioplit icoane in peretii de piatra.
Mai jos de biserica rupestra, cam la o suta de metri, se vede o enorma cruce catarata pe o stanca ce pare sa se pravaleasca din clipa in clipa. Se spune despre aceasta ca a fost pusa de Negru Voda. La baza stancii se afla o piatra masiva, careia i se spunea “masa lui Mihai Viteazul”.
Pe malul drept al Dambovitei, pe versantul opus manastirii, se afla un grup de stanci golase, care sparg parca peisajul, numite “Coltii Doamnei”. Legenda spune ca de aici s-ar fi aruncat Doamna Marghita. La intoarcerea domnitorului dintr-o batalie cu tatarii, caii albi ai acestuia erau murdari de sange, iar sotia sa, stiind ca el are numai cai albi, a crezut ca tatarii au castigat lupta si, decat sa cada in mainile lor, a ales moartea, aruncandu-se de pe stanci.
Dar cele mai pretioase urme ale istoriei manastirii sunt urmele pasilor lui Negru Voda si ale membrilor familiei voievodului, impregnate in stanca din varful muntelui, langa troita actuala. Legenda spune ca stanca s-a topit datorita evlaviei voievodului.
Aici nu exista nici o sursa de apa, in afara de doua bazine de piatra in care se colecteaza apa de ploaie. In Sfantul Altar exista un mic izvor, considerat facator de minuni, el picurand numai intr-o scurta perioada a anului, cuprinsa intre Izvorul Tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului.
Apel de suflet
Pentru a termina lucrarile incepute la noua biserica, din curtea manastirii, cei ce vor sa-si arate dragostea fata de Evanghelia lui Hristos si pentru Patrimoniul National, pot depune un mic ajutor, dupa puteri, in contul deschis la B.C.R. Campulung sau pe adresa manastirii.
Cont ROL la BCR Campulung Muscel: 2511.1-512.1
Adresa: Manastirea Cetatuia Negru Voda
Localitatea Cetateni, judetul Arges
Telefon: 0745093294; 0745537816
E-mail: cetatuiaarges@as.ro
(Sursa informatii: Crestinortodox.ro)
Va invit sa urmariti cateva poze facute de mine … inainte sa aflu toate aceste informatii valoroase despre ce a fost si despre ce reprezinta Manastirea Cetatuia Negru Voda. Ma bucur ca am avut ocazia sa vizitez aceasta “podoaba deosebita a Bisericii noastre strabune” si va sfatuiesc si pe voi sa o faceti.
[slideshow id=6]
sunt aici, admir imagini super si te felicit !
Pingback: O raza de … speranta
Pingback: “Invadatorii”
aveti grija mare … sunt multi tiganii
sunt multi … insa erau destul de pasnici si chiar se bucurau ca erau pozati.